Primavara si imbratisari

Campania “Free hugs” (Imbratisari gratis), inceputa prin 2006, a facut deja inconjurul lumii.
Oamenii daruind si primind imbratisari nu mai sunt chiar o ciudatenie, mai ales pentru cei care au urmarit asta pe internet. Sau care au avut chiar norocul sa imbratiseze si sa fie fie imbratisati…
Si la noi s-au facut astfel de evenimente, in mai multe orase din tara.
Acum doi ani, pe opt martie, participam si eu la un “Free hugs”, in parcul Herastrau din Bucuresti.
Azi a fost a doua oara cand am imbratisat oamenii, in acelasi parc. Tot o zi de primavara, frumoasa insorita, cu multa lume iesita la plimbare. Oameni cu flori. Multi aveau flori si multi zambeau.
Am vazut, fata de acum doi ani, o schimbare in bine:
- Oamenii nu se mai tem sa fie imbratisati. Nu se mai uita asa, ca la niste aratari de pe alte planete, care vor sa le faca cine stie ce rau…
Acum doi ani parea ca cei care ofera imbratisari vor cine stie ce… Trecatorii nici nu ascultau “oferta” : “Doriti o imbratisare? gratis?”
Se strecurau mai departe, grabind chiar pasul, unii chiar ofensati. Doar copiii si varstnicii erau mai receptivi…
Azi a fost altfel. Deja mai multa lume zambitoare, mai deschisa. Oamenii s-au lasat imbratisati, chiar au vrut sa ofere si altora imbratisari.
- Tinerii sunt primii care raspund ideii. A fost o echipa formata din tineri: liceeni si studenti. Frumosi, e putin spus! Entuziasmul lor a fost contagios, multa lume era incantata sa fie asa, imbratisata de fete si baieti plini de zambet. Si copiii au reactionat atat de frumos! Fara cuvinte. Doar zambet si imbratisari.
- O atingere poate transforma instantaneu starea de spirit. Dar pentru asta trebuie uneori sa ai curaj, sa vrei.  A fost cazul unei doamne care trecea pe langa noi, impreuna cu un domn. Erau cam incruntati. Da, erau in parc si oameni destul de incruntati… Si am intrebat: “Doriti o imbratisare? Gratis?” S-a uitat, a trecut mai departe, si pe urma a aruncat un “da”, printre buze. Un “da” aruncat zic, cam rastit, ca si cum “numai de asta nu-mi arde mie, ciudatilor”. Dar eu am plusat: ‘Da? chiar vreti?” S-a intors bruc: “Da, chiar vreau”.